Cetatea Deva – cetate medievala din secolul XIII

Deva Fortress – medieval fortress from the 13th century

Cetatea Devei este considerată una dintre cele mai importante fortificaţii medivale din Transilvania. A fost stăpânită de voievozi, de principi, de conti şi de ducese. A fost dată în dar, vândută sau bombardată. Fiecare a lăsat ceva în urma sa. Mai un zid de de apărare, mai o încăpere, mai o sală de bal sau chiar au extins cetatea cu un etaj întreg. Şi-au dorit ca ea să nu fie utilizată doar pentru apărare şi întâlniri ocazionale, ci să servească drept locuinţă. Nu una austeră, ci una de lux.

Astăzi, ruinele sale sunt vizibile de la depărtare, graţie poziţionării sale strategice, pe un vârf de deal care domină Valea Mureşului şi principala arteră de legătură a României cu centrul şi vestul Europei. Cetatea a fost ridicată în secolul al XIII-lea, dar urmele de locuire sunt mult mai vechi: există descoperiri care datează din neolitic sau epoca bronzului. Prima menţiune documentară care face referire la Cetatea Devei datează din anul 1269.

Castelul Corvinilor sec xv printre cele mai frumoase castele din Europa

The Corvin Castle sec xv most one of the beautiful castles in Europe

Castelul Corvinilor este cetatea medievală a Hunedoarei, unul din cele mai importante monumente de arhitectură gotică din România.Este considerat unul dintre cele mai frumoase castele din lume, fiind situat în „top 10 destinații de basm din Europa”

Castelul Hunedoarei este cea mai mare construcție medievală cu dublă funcționalitate (civilă și militară) din România aflată încă „în picioare”.Castelul a fost ridicat în secolul al XV-lea de Ioan de Hunedoara pe locul unei vechi întărituri, pe o stâncă la picioarele căreia curge pârâul Zlaști. Este o construcție impunătoare, prevăzută cu turnuri, bastioane și un donjon.

Castelul a fost restaurat și transformat în muzeu. Cetatea a fost una dintre cele mai mari și vestite proprietăți ale lui Ioan de Hunedoara. Construcția a cunoscut în timpul acestuia însemnate transformări, servind atât drept punct strategic întărit, cât și drept reședință feudală. Cu trecerea anilor, diverșii stăpâni ai castelului i-au modificat înfățișarea, îmbogățindu-l cu turnuri, săli și camere de onoare. Galeria și donjonul – ultimul turn de apărare (turnul „Ne boisa” = Nu te teme), rămase neschimbate de pe timpul lui Ioan de Hunedoara, precum și Turnul Capistrano (după numele lui Ioan de Capistrano, un vestit călugăr franciscan) reprezintă câteva dintre cele mai semnificative părți ale construcției. Mai pot fi amintite Sala Cavalerilor (o mare încăpere de recepții), Turnul buzduganelor, Bastionul albcare servea drept depozit de bucate și Sala Dietei, având medalioane pictate pe pereți (printre ele se găsesc și portretele domnilor Matei Basarab din Țara Românească și Vasile Lupu din Moldova). În aripa castelului numită Matia se mai deslușește destul de vag, o pictură referitoare la legenda cu corbul de la care se zice că își trag numele urmașii lui Ioan de Hunedoara (Corvini). În curtea castelului, alături de capela zidită tot în timpul lui Ioan de Hunedoara, se află o fântână adâncă de 30 de metri. Conform legendelor, această fântână ar fi fost săpată de trei prizonieri turci, cărora li s-a promis libertatea dacă vor ajunge la stratul de apă. Dar după 15 ani de trudă, când au terminat fântâna, stăpânii nu s-au ținut de cuvânt. Se spunea că inscripția de pe zidul fântânii inseamnă „Apă ai, inima n-ai”.

Săcărâmb face parte din Patrulaterul aurifer al Munților Apuseni. Săcărâmbul a fost un oraș minier unic în lume, pe teritoriul căruia au fost descoperite peste 100 de tipuri de minerale, două dintre ele fiind unice în lume, altele 5 fiind identificate doar în Africa de Sud. Prima galerie minieră și-a făcut loc prin pereții muntelui în anul 1746, iar până astăzi s-a atins pragul sutelor de galerii. Timp de 128 de ani (1748-1876), timp în care complexul minier a fost considerat cel mai rentabil din Europa, s-au obținut peste 40 de tone de aur din acest zăcământ.

Numele acestei localități a făcut repede înconjurul Pământului stârnind un interes deosebit în rândul oamenilor de știință, atât prin complexitatea structural-genetică a zăcământului dar mai ales prin raritățile mineralogice găsite aici. De acest zăcământ se leagă descoperirea și descrierea pentru prima dată în lume a mineralelor: krenerit, muthmannit, săcărâmbit (nagyagit), telurit, petzit, silvanit. Dar Săcărâmbul a îmbogățit nu numai mineralogia cu minerale noi, ci și chimia cu un element necunoscut până atunci – telurul – demonstrând în același timp ca aurul intră în reacție chimică cu alte elemente. Interesul stârnit de zăcământul Săcărâmb este ilustrat de faptul ca el a constituit terenul de studiu a numeroși cercetători de la universitățile și instituțiile geologice din Viena, Budapesta, dar și de la academiile miniera din Freiberg, Bibram, Leoben și Graz.

În împrejurimile Săcărâmbului, la poalele Cetrașului, au fost descoperite, în 1860, un vas conținând monede de aur și un lanț de bronz. Monedele sunt republicane romane, cunoscute a fi întrebuințate în relațiile de schimb de către daci înainte de cucerirea romană.

Între anii 1802-1814, Săcărâmbul a constituit un centru al iluminismului românesc reprezentat de Școala Ardeleană, prin protopopul greco-catolic de Săcărâmb, Vasile Coloși, care, alături de Petru Maior, a avut contribuția majoră în redactarea primului lexicon cvadrilingv al limbii române, cunoscut și sub numele de Lexiconul de la Buda.

Biserica trăsnită a fost o biserică greco-catolică zidită în 1800 și distrusă de către un trăsnet după 170 de ani. Ruinele ei veghează încă orașul de pe creasta pe care a fost așezată. Cea mai veche biserică este însă biserica romano-catolică, zidită în 1777.

Centrul Vechi din Deva – un ansamblu architectural art nuvo

Old Town of Deva – an architectural art nuvo ensemble

Centrul Vechi Deva este unul dintre cele mai importante obiective turistice din Transilvania, obiectiv pe care nu ar trebui sa-l ratati daca va aflati in apropiere. O alta statuie si mai veche a lui Decebal, supravegheaza iesirea din parc spre Centrul Vechi. De-a lungul strazii pietonale a orasului si pe strazile adiacente inca mai rezista cladiri caracteristice ale altor epoci: Palatul Tribunalului, Judecatoria, Parchetul Judetean, Colegiul National Decebal, renovat in 2004, Teatrul de Revista al Devei, fostul sediu al Bancii Nationale, Primaria, Biserica Reformata, restaurantul Bachus (fosta cazarma militara), Liceul Pedagogic Sabin Dragoi si Scoala Generala Regina Maria care impreuna sunt cunoscute localnicilor drept Centrul Vechi.

In Centrul Vechi, turistul se poate fotografia chiar cu statuia lui Traian, aflat la loc de onoare in tara dacilor.
Bisericile Ortodoxe si cea Catolica, indruma localnici si turisti, la reculegere, la cunoasterea talentelor care au contribuit la forma lor de astazi (interioare minunate, icoane, scene murale, sau statuile catolice), la recunoasterea armoniei cu orasul. Intr-un cartier limitrof parcului, vizita orasului poate fi completata cu Manastirea Catolica.

Fantana Muzicala – spectacol de lumina muzica si apa

The Musical Fountain – light music and water show

Fântâna dispune de 230 de pompe, coordonate de un program de calculator. Investiţia se ridică la 2,586 milioane de euro, aproape în totalitate fiind fonduri europene.

Fântâna funcţionează între orele 10-21.30 în program de zi, iar între 21.30 şi 22, cu muzică. De la ora 22 la ora 23, funcţionarea se face fără muzică.

Muzeul Civilizatie Dacice si Romane Muzeul de istorie din Deva

Museum of Dacian and Roman Civilization History Museum in Deva

Începutul Muzeului Civilizației Dacice și Romane din Deva se leagă de momentul înfiinţării Societăţii de Istorie şi Arheologie a Comitatului Hunedoara, în anul 1880. Muzeul devean funcţionează în clădirea Magna Curia, cunoscută ca și Castelul Bethlen, un vechi monument de arhitectură situat la poalele Cetăţii Deva, în partea de sud a acesteia. Vechimea, importanţa şi frumuseţea acestei clădiri în stil baroc a fost motivul pentru care a fost inclusă pe Lista Monumentelor Istorice de categorie A. Începând cu anul 1998, edificiul a intrat într-un proces de restaurare, încheiat în anul 2006.

     Piesele preponderente din patrimoniul muzeului sunt constituite în colecţii de preistorie, epocă dacică, romană, medieval timpurie, medievală, o colecţie de arme albe şi de foc, echipament militar modern şi contemporan, colecţii cu piese de istorie modernă şi contemporană. La acestea se adaugă o colecţie de artă şi una de efemeride, precum și una de științele naturii. Colecţiile de etnografie se regăsesc la muzeele din teritoriu: Orăştie şi Brad.

Manastirea Prislop manastire ortodoxa din sec XVI monument istoric

Prislop Monastery Orthodox monastery from the XVI century historical monument

Mănăstirea Prislop este situată într-una din regiunile cele mai pitoreşti din ţara noastră. De la Haţeg – spre miazăzi – se deschide minunata depresiune a Haţegului sau „Ţara Haţegului” leagănul poporului român, care se întinde pâna la poalele Munţilor Retezat.

Aşezată într-o poiană, la altitudinea de 640 m, Mănăstirea Prislop este înconjurată de dealuri care coboară în pante domoale pâna aproape de monument.

S-a spus, pe drept cuvânt, că un drum în „Ţara Haţegului” este „un drum” sau „o coborâre” în istorie. Viaţa omenească a pulsat neîncetat în aceste minunate locuri, începând cu omul paleolitic, ale cărui urme s-au descoperit în peşterile de la Ohaba Ponor şi Cioclovina, situate nu prea departe de Prislop, la Răsărit de depresiunea Haţegului.

Biserica Densus Biserica de piatra din sec XII Patrimoniu UNESCO
The Densus Church The 12th-century stone church UNESCO heritage

Biserica „Sfântul Nicolae” este un lăcaș de cult ortodox din localitatea Densuș, județul Hunedoara, una dintre cele mai vechi biserici de rit bizantin din România, construită în secolul VII, cu adăugări făcute în secolul XIII. Din 1991 este pe lista de monumente propuse pentru a intra în patrimoniul UNESCO.[1] Nicolae Iorga a numit biserica „fără pereche în toată românimea”. Biserica este trecută pe lista monumentelor istorice din județul Hunedoara cu codul HD-II-m-A-03307.

Biserica Sfântul Nicolae are un plan pătrat (cca. 6 x 6 m), naosul este străpuns de un turn în jurul căruia se află un spațiu îngust acoperit cu o boltă de sprijin. Spre est se afla o adâncă absidă semicirculară, atât la interior cât și la exterior, având pe latura sudică un diaconicon de mari dimensiuni. Acoperișul întregii construcții este din plăci de piatră. Încăperi anexe au fost adăugate pe latura sudică în secolele al XIV-lea – al XV-lea. Construită din pietre romane fasonate aduse din ruinele Ulpiei Traiana Sarmizegetusa din apropiere, biserica are o înfățișare ciudată, care nu ascunde însă amprentele stilistice ale romanicului târziu. Valoroasele fragmente de pictură murală, datând din 1443, opera unei echipe de maeștri în frunte cu Ștefan, unul din primii zugravi români cunoscuți, vădesc strânse legături stilistice cu picturile de epocă din Țara Românească.

Sarmisegetuza Regia capital dacilor stramosii Romanilor

Sarmisegetuza Regia the capital of the Dacians

Situl cunoscut sub denumirea de Grădiştea de Munte – Sarmizegetusa Regia (com. Orăştioara de Sus, jud. Hunedoara) face parte din complexul de cetăţi dacice din Munţii Orăştiei. Este cea mai mare aşezare cunoscută pentru spaţiul dacic, fiind întinsă pe un deal cu o lungime de cca. 4,5 km.

Fortificaţia pe care vizitatorii o pot vedea astăzi pe teren datează din perioada războaielor daco-romane de la începutul secolului al II-lea p. Chr.. Zidurile sale, realizate mai ales din blocuri de calcar, închid o suprafaţă de cca. 30 000 m² (în unele porţiuni ale zidului au fost incluse piese arhitectonice din andezit provenite de la edificiile religioase). În diverse puncte din interior şi din imediata vecinătate, au fost descoperite urmele unor barăci şi ale unor edificii romane. Fortificaţia dacică iniţială, cu o suprafaţă estimată la cca. 10 000 m², a fost aproape complet afectată de distrugerile şi de amenajările de mare amploare ale terenului din timpul războaielor.

Muzeul Aurului Exponate din aur native unice in Europa

The Golden Museum Native gold exhibits unusual in Europe

Colecția mineralogică din Brad (str. Independenței 3), cunoscută sub denumirea de Muzeul Aurului, este unică în Europa. Muzeul Aurului din Brad a luat ființă în 1896 când un geolog neamț a strâns câteva piese găsite în minele din zonă. În cursul anilor la Muzeul aurului de la Brad s-a adunat cea mai mare colecție de piese din aur nativ din Europa. Remarcabile sunt exponatele cu aur nativ, originare din Munții Metaliferi. Printre  formele cele mai spectaculoase sunt steagul dacilor, șopârlele din aur și un cristal pentagonal, unic în lume. Colecția are peste 1.300 de exponate din aur găsite în minele din țară și din toată lumea. Niciunul din exponate nu a fost prelucrat de vreun meșter aurar sau bijutier, acesta fiind unul dintre elementele speciale care definesc unicitatea Muzeului. Acesta a fost renovat timp de 5 ani și redeschis publicului în decembrie 2012.